Adolescența și sportul

Adolescența reprezintă o etapă importantă, caracterizată printr-o serie de mari transformări organice, morfo-funcționale, neuro-endocrine, psihice, ce urmează perioadei copilăriei și care se produce într-o perioadă de timp variabilă de la individ la individ, îmbrăcând note particulare, ce iau sfârșit odată cu stabilirea trasăturilor definitive, caracteristice adultului.

Durata și ritmul schimbărilor calitative și cantitative au loc sub influența puternică a sistemului endocrin; ele restructurează și clădesc un nou organism atât din punct de vedere somato-funcțional, cât și neuro-endocrin, ceea ce i-a facut pe unii autori să considere adolescența ca o a doua naștere.

La fete această perioadă este mai scurtă, de circa 7 ani, pe când la baieți ea poate dura peste 8-9 ani.

Un rol deosebit de important în desfășurarea proceselor fiziologice ale adolescenței îl joacă factorii de mediu cum ar fi alimentația, condițiile de viața, factorul geografic, ereditatea etc., care influențează, favorabil sau nefavorabil, asupra procesului de creștere și dezvoltare, ce se desfășoară într-un ritm accelerat.

În adolescență, capacitatea de efort rămâne în urmă dezvoltării generale organice, creând un dezacord ce se va corecta în timp, întâi prin creșterea corespunzătoare a viscerelor toracice, cord-pulmon, apoi prin perfecționarea și antrenarea funcțională a acestora la nevoile sporite ale organismului.

Funcțiile neuro-psihice se dezvoltă, inteligența devine mai ascuțită, judecățile și comportamentul psihic se modifică în bine, depășind etapa critică a emotivității crescute, a irascibilității sau timidității excesive, comportarea copilărească fiind înlocuită de capacitatea de a raționa logic și e a face asocieri complexe folosind noțiuni abstracte, deși uneori se confundă neesențialul și secundarul cu principalul. Adolescențul caută să imite, creandu-și modele de comportare.

Adolescența este vârsta marilor pasiuni, ambițiilor și speranțelor, dar și a delăsării și alunecării spre viciu; de aceea, adolescentul trebuie condus cu mai multa atenție, discreție și tact pedagogic atât în activitatea zilnică, cât mai ales în timpul liber.

Controlul medical complex este obligatoriu, deoarece medicul poate și trebuie să răspundă la toate problemele privind starea de sănătate a adolescentului, dar mai ales să observe modul în care se face dezvoltarea fizică și dinamică creșterii și capacității de efort. Importante sunt concluziile dar mai ales indicațiile medicale de urmat privind regimul igenic de viață și mișcare, ca și folosirea factorilor ajutători de călire – aer, apă, soare.

Sportul de performanță nu va fi recomandat decât celor care sunt perfect sănătoși, foarte bine dezvoltați fizic și cu capacitate deosebită de efort.

Marea majoritate a tinerilor trebuie să părticipe în mod organizat o formă de mișcare, care să fie adaptată posibilităților lor sau să fie indicate ca terapie de corecție a unor deficiențe fizice sau funcționale. De aceea, este indicată cultura fizică medicală, care, prin mijloacele sale multiple și variate, duce la întărirea sănătății, perfecționează calitățile fizice și psihice, crește valoarea biologică, vitalitatea și capacitatea de muncă a individului. Ea se poate aplica fie că gimnastică zilnică, fie ca gimnastică medicală corectivă, când urmărește corectarea și influențarea favorabilă a unor deficiente de creștere.

O altă formă de mișcare recomandată o reprezintă sportul și turismul, mult agreate de tineri, și care, practicate sistematic în timpul liber, creează cea mai complexă formă de agregare a întregului organism în efort, fiind în același timp un echilibrant al funcțiilor vegetative ca rezultat al procesului de antrenare.

Ca și sportul de performanța, și în aceste situații trebuie respectate câteva principii fiziologice, cum ar fi:

- alegerea celui mai indicat dintre sporturi sau ramuri sportive;
- gradarea efortului în fiecare lecție și perioada de pregătire;
- alternarea eforturilor cu pauze necesare refacerii.

În principiu, nu se vor depune eforturi mari, ele fiind rezervate sportului de performanță. Efortul mediu este cel mai recomandabil, deoarece se pot obține efectele favorabile dorite și se evită urmările negative ce pot apărea ca urmare a dozării greșite. Profesorul de educație fizică trebuie să urmărească permanent reacțiile fiziologice și emoționale, apariția stării de oboseală, în care caz reduce numărul exercițiilor, intensitatea lor și durata, prelungește pauzele sau întrerupe efortul. Se va acorda o atenție specială executării corecte a exercițiilor și a mișcărilor. Efecte deosebite se obțin prin practicarea înotului (în special în corectarea unor deficiențe ale coloanei vertebrale, însuficiențe respiratorii, în bolile metabolice etc.) și a unor probe din atletism, cum sunt alergările adaptate la posibilitațile fiecăruia.

În pregătirea fizică a adolescenților de ambele sexe vor fi evitate eforturile statice prelungite, exercițiile violente sau traumatizante, ca și cele de forță și rezistență.

Se va evita, de asemenea, viața sedentară, excesul de muncă intelectuală și profesională necompensate de activitatea fizică corespunzatoare.

Încadrându-se într-un regim de viață, în care activitatea profesională alternează judicious cu efortul fizic și repausul, și în care factorii de călire sunt folosiți metodic, tinerii din zilele noastre se bucură din plin de efectele pozitive ale factorilor ce reglează și stimulează creșterea și dezvoltarea armonioasă a corpului.