Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o boală cu evoluție cronică în cadrul căreia organismul nu poate folosi glucidele din alimentație.

Glucoza este principala sursă de energie a organismului, dar pentru a putea fi utilizată, ea trebuie să patrundă în celule. Pătrunderea glucozei în celule se face cu ajutorul insulinei, hormon secretat de pancreas.

Diabetul apare atunci când organismul nu produce destulă insulină sau nu o folosește cum trebuie.

La persoanele cu diabet, glucoza în loc să fie folosită ca substanță nutritivă de către celule, rămâne în sânge (crește glicemia) și poate fi eliminate prin urină (glicozurie).

Care sunt cauzele diabetului zaharat?

Pancreasul, este o glandă endocrină cât și exocrină, secretă prin partea ei endocrină un hormon, singurul care favorizează intrarea glucozei în celule și folosirea ei ca principală sursă de energie. Astfel, nivelul glucozei din sânge scade. Deci insulina este singurul hormon hipoglicemiant. Absența sau scăderea nivelului secreției ei duce la creșterea glicemiei (adică concentrația sanguină a glucozei, care normal este 80-110 mg/dl). În cazul în care glicemia depășește 180mg/dl, aceasta apare în urină, fenomen numit glucozurie.

Diabetul zaharat este în principal de două feluri:

1. Diabetul zaharat de tip 1 juvenil sau insulino-dependent, care apare la copii și tineri. Este considerat o boală autoimuna, adica sistemul imunitar propriu atacă celulele secretoare de insulină și le distruge. Ca urmare, nu se mai secretă insulină și în acest caz bolnavii vor avea nevoie de administrare de insulină prin injecții toată viața.

2. Diabetul zaharat de tip 2, de maturitate, care apare la persoane trecute de obicei de 40 de ani și este cea mai răspândită formă de diabet. La acești bolnavi, pancreasul nu produce suficientă insulină sau insulina produsă nu poate fi folosită eficient. Urmarea este tot acumulare glucozei în sânge adică hiperglicemia.

Diabetul zaharat de tip 2 apare cu predominență la persoanele supraponderale sau obeze.

Evoluția diabetului este către numeroase complicații, a căror apariție poate fi temporizată, dar nu oprită definitiv, prin controlarea adecvată a glicemiei și menținerea unui stil de viață sănătos.

Complicațiile diabetului apar cu atât mai repede cu cât nivelul glicemiei nu este bine controlat.

Complicațiile apar la nivelul:

- cordului și vaselor (ateroscleroză, hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, arteriopatia);
- nervilor (neuropatia diabetică);
- rinichilor (nefropatia diabetică);
- ochilor (retinopatie diabetică);
- gingiilor, dinților, organelor genitale și a altor organe.

Un lucru foarte important este descoperirea la timp a complicațiilor și tratarea lor pentru a diminua efectele negative.

Mulți bolnavi se întreabă dacă diabetul poate fi prevenit. Răspunsul este afirmativ numai în cazul diabetului de tip 2. Diabetul zaharat de tip 2 poate fi prevenit prin:

- combaterea obezității
- activitate fizică
- îmbunătățirea stilului de viață
- folosirea atentă a medicamentelor diabetogene (cum ar fi cortizonicele).

Diagnosticarea diabetului zaharat

Acest diagnostic se bazează pe determinare glicemiei din sângele venos, de peferință dimineața pe nemâncate. Trei valori ale glicemiei peste 126 mg/ml luate în zile diferite pun diagnosticul de diabet.

Diagnosticul de diabet se mai poate pune și în cazul în care se determină ocazional o glicemie de peste 200mg/dl în prezența unor simptome sugestive pentru diabet. Glicemia ocazională este glicemia determinată în orice moment al zilei, fără a ține cont de momentul ultimei mese.

Manifestările diabetului zaharat

Mai mult de jumătate din pacienți nu au nici un simptom, diagnosticul stabilindu-se abia în prezența complicațiilor cronice ale diabetului zaharat sau ca urmare a analizelor de laborator efectuate cu ocazia altor boli.

De aici rezidă importanța unor investigații de laborator măcar anuale mai ales la persoanele care au factori de risc pentru diabet (locul de frunte fiind ocupat de obezitate, tulburări ale metabolismului grăsimilor, alimentația bogată în grăsimi și dulciuri, stresul, sedentarismul).

Atunci când se manifestă, diabetul poate fi sugerat de următoarele simptome:

- urinări frecvente și în cantitate mare;
- sete exagerată;
- senzația permanentă de foame;
- întârziere în vindecarea rănilor;
- înțepături sau furnicături la nivelul membrelor;
- infecții frecvente;
- tulburări de vedere;

Aceste tulburări apar în timp și persistă mulți ani, timp în care diabetul zaharat de tip 2 poate rămâne nediagnosticat. În aceste cazuri diagnosticul se pune târziu, când complicațiile bolii au apărut.

Foarte important este ca în prezența acestor simptome pacientul să se adreseze medicului de familie pentru a adopta atitudinea terapeutică adecvată situației și pentru a fi urmărit și consiliat de acesta.