HSV este un tip de virus care face parte din marea familie a virușilor herpetici, responsabili de apariția varicelei și a altor infecții mononucelozice. Varianta HSV-1 a acestui virus comun este cel care provoacă inflamații, gangrene și pustule la nivelul gurii. Însă varianta de herpes care a devenit din ce in e mai întâlnită în zilele noastre este HSV-2.
Virusul care cauzează herpesul trăieste în nervii șirei spinării și se manifestă în exterior din când în când, cauzând răni și pustule (beșici). Studiile recente au demonstrat că majoritatea populației purtătoare de virusul herpetic declară că nu au știut că au virusul din cauza că simptomele nu se manifestă. Și deși mulți nu sunt conștienți de prezența virusului în organismul lor, aceștia pot răspândi virusul mai departe. Odată contactat, virusul va rămâne pentru totdeauna în corp, chiar dacă nu se manifestă.
Factori de risc
Este mai probabil să contactezi boala dacă ai mai mulți parteneri sexuali. Femeile sunt mai afectate decât bărbații, una din patru femei contactează virusul, în timp ce la bărbați raportul este de 1 din 5.
Simptome
Mulți oameni nu prezintă nici un fel de simptom, iar dacă semnele virusului apar, acestea apar în zona vulvei, în jurul vaginului, în anus sau la nivelul cervixului. În acest caz, multe femei reclamă mâncărime în aceste zone înainte ca inflamațiile să apară. Acestea sunt cunoscute ca fiind simptome primare.
Prima erupție a virusului este de obicei cea mai severă, durând până la trei spătămâni sau chiar mai mult. Febra, dureri de cap, inflamații ale mușchilor, în afară de inflamațiile obișnuite din zona genitală care nu sunt dureroase. Unii oameni se confruntă cu o singură inflamație în timpul unei erupții în timp ce alții prezintă mai multe. Pentru unii recurentă are loc mai târziu comparativ cu alții la care este posibil să nu mai erupă.
Cauze
HSV se răspândește prin contact fizic, prin contact sexual normal, oral sau anal. Variantele HSV-1 și HSV-2 sunt aproape identice. Aproximativ 30% din cazurile de herpes genital se transmit prin sex oral. Odată ce virusul intră în organism se localizeaza rapid la baza șirei spinării de unde poate să erupă constant în timpul vieții unei persoane constante sau poate să nu se manifeste niciodată de-a lungul vieții. Totuși, se observă că perioadele în care virusul erupe sunt perioadele de îmbolnăvire, stres, oboseală, arsuri solare, menstruație, dezechilibre hormonale, sarcină, operații chirurgicale, dietă necorespunzătoare.
Perioada de incubație
Simptomele apar de obicei de la o săptămână la trei săptămâni după contaminarea cu virusul. O posibilă problemă de sănătate care poate apărea este aceea a infecției ochilor, însă problema se poate trata cu ajutorul unei igiene riguroase. Deși nu s-a facut până acum o asociere între virusul herpetic și HPV, femeile care au herpes, trebuie să efectueze constant teste Papanicolau, din cauza riscului pentru alte infecții, cum este și HPV-ul.
Diagnosticul se pune în urma unor teste specifice de sânge. În ceea ce privește tratamentul, deși nu se poate face nimic pentru a scăpa definitiv de virus, există trei medicamente care alterează capacitatea virusului de a cauza afecțiuni la nivelul pielii. Zovirax este medicamentul cel mai frecvent prescris în cazul primei erupții are virusului. Alte medicamente utilizate în reducerea acțiunii virusului sunt Farmvir, luat de două ori pe zi, timp de 5 zile și Valtrex, administrat de două ori pe zi timp de 7-10 zile.
O atenție specială expunerii virusului trebuie acordată de către femeile însărcinate, care pot transmite virusul fătului care este expus unui risc ridicat orbirii, la probleme ale creierului si chiar moarte. Deși riscul ca fătul sa fie infectat cu virusul este destul de mic, aproape o treime până la 50% dintre femeile însărcinate, aflate în ultima lună de sarcină, transmit virusul copilului.