Comoare uitate: plante medicinale nefolosite!

"Primavara este recunoscută mai curând de plante decât de oameni." -proverb chinezesc.

Plantele medicinale sunt folosite încă din Antichitate iar medicina chinezească are o istorie mai veche de 5000 de ani! Lumea chinezească poartă cu ea un aer misterios și tainic pe care civilizația chinezească a obținut de-a lungul mileniilor. 

Unele plante medicinale chinezești le găsim în lumea modernă, precum păpădia, ginsengul, ceaiul verde sau "rhodiola rosea", numit și "rădăcina de aur".

În secolul 18 foarte multe plante medicinale chinezești au fost răspândite în întreaga lume de cercetători numite "vânători de plante". Vorbim despre faimosul Robert Fortune, Sir Joseph Dalton Hooker sau Ernest Wilson. Ei au adus din China și Tibet foarte multe plante în Europa pentru grădini botanice sau pentru grădini private, unde maeștrii săi nu au avut grijă de ei și multe plante au pierdut scopul sau medicinal.

O plantă astfel uitată este "ploaia de aur" sau Forsythia suspensa! În China este numită Lien Chiao și este folosită în medicina chinezească pentru reducerea febrei și pentru detoxifiere. A fost adusă în Europa în 1844 de către Robert Fortune.

Magnolia (Magnolia liliiflora), care este o adevărată prințesă în grădină, cu florire ei pure, a fost adusă în Europa în 1900 de către Ernest Wilson. În medicina chinezească, magnolia era folosit pentru întărirea sistemului imunitar, pentru tratarea răcelilor, pentru stimularea digestiei și pentru eliminarea gazelor intestinale.

Ligustrum lucidum e foarte comună în grădinile din Marea Britanie. Este rudă cu planta "lemnul câinesc" (Ligustrum vulgare) și a fost adusă în 1794 de către Sir joseph Banks. În China este cunoscută sub numele de Nu Chen, care înseamnă "purificație feminină" și are numeroase beneficii: are efecte antibacteriene, întărește imunitatea, stimulează funcționarea hepatică. Este folosită și pentru stimularea creșterii și pigmentarea părului și pentru ameliorarea petelor închise de la nivelul feței.

Nu toate plantele medicinale din China au dovedid să fie prietenoase în lumea vestică, câteva plante extrase din habitatul lor natural s-a dovedit să fie periculoase. O astfel de plantă este "Mâna Maicii Domnului" (Lonicera japonica). Această plantă adusă în 1860 de către George Hall, a scăpat din cultura ecologică din New York și s-a răspândit pe intregul continent. 

Pueraria sau "kudzu" (Pueraria lobata) este cea mai faimoasă plantă medicinală chinezească răspândită fiind o buruiană! A fost adusă din Japonia în America în anii 1870, unde s-a răspândit repede. În urma încercărilor de a extermina această plantă "buruiană", lumea a uitat câte beneficii are asupra organismului uman (întărește imunitatea, alungă bolile digestive, detoxifica ficatul, reduce hipertensiunea arterială, îmbunătățește sănătatea cardiovasculară, reduce efectele secundare ale menopauzei și ajută la tratarea dependenței de alcool și droguri).

Ai auzit de susanul sălbatic (Perilla frutescens)? Susanul sălbatic este cunoscut ca "busuiocul Chinei" și în China era folosit pentru întărirea sistemului imunitar, tratarea răcelilor, gripei și mai ales tusei. Frunzele roșii-violete al susanului sălbatic țin toată vara și toată toamna iar în bucătaria asiatică este folosit mai ales pentru pregătirea tradițională a crabului. Susanul este considerat o plantă caldă care scoate în evidență proprietățile reci al crabului.