Macrisul - Iepurelui - Plante medicinale

Macrisul - Iepurelui

Denumire stiintifica: Oxalis acetosella

Măcrişul-iepurelui acoperă solul pretutindeni în pădurile noastre de foiase şi conifere ca un covor de frunze de verde deschis, presărat cu flori albe, delicate. Priveliştea sa este extem de plăcuta ochilor.

Măcrişul-ierpurelui nu se usucă, ci se întrebuinţează doar în stare proaspătă. El înlătură pirozisul (arsurile la stomac) şi tulburările hepatice digestive uşoare. Pentru aceste indispoziţii, el se bea sub formă de ceai racit în prealabil, în porţii de câte 2 ceşti pe zi. Contra icterului, a nefritei, a eurpţiilor cutanate şi a viermilor, doza respectivă se bea caldă. Medicina populară recomandă sucul proaspăt stors pentru canerul incipient la stomac, tumorile şi ulceraţiile canceroase interne şi externe. Sucul proaspăt se obtine cu ajutorul storcătorului electric de uz casnic. Se iau 3-5 picături o dată pe oră, diluate în apă sau ceai de plante. Pe ulceraţiile canceroase externe sucul proaspăt stors se unge direct. În parkinsonism (boala lui Parkinson), sucul se prescrie în doză de 3-5 picături pe oră, luate într-o infuzie de coada-şoricelului, iar extern se foloseşte pentru fricţionarea şirei spinării. Diluarea şi dozarea trebuie respectate cu stricteţe atât la cancere de stomac, ulceraţii şi tumori, cât şi la boala lui Parkinson.

Mod de folosire

• prepararea ceaiului: se opăreşte 1 lingură de frunze proaspete cu 1 litru de apă şi se lasă să stea puţin.
• suc proaspăt: se spală frunzele şi se storc cu ajutorul storcătorului electric de uz casnic.